flagelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLAGELÁRE, flagelări, s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate şi în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelaţie. – V. flagela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLAGEL//Á ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FLAGEL//Á mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLAGEL//ÁRE ~ări f. 1) v. A FLAGELA şi A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu şi în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
(Dicţionar de neologisme)

FLAGELÁRE s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; flagelaţie. [< flagela].
(Dicţionar de neologisme)

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veşteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. şi pl. flageleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
(Dicţionar de sinonime)

FLAGELÁRE s. biciuire, flagelaţie. (~ unui fanatic religios.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl fla flag flage flagel

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare gelare