flagelat

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLAGELÁT, flagelate, s.n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezenţa unuia sau mai multor flageli şi, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (şi la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellates.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLAGEL//Á ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FLAGEL//Á mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLAGELÁT ~e n. 1) la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli. 2) Protozoar din această clasă. /<fr. flagellates
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
(Dicţionar de neologisme)

FLAGELÁTE s.n.pl. (Biol.) Clasă de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizată prin prezenţa flagelilor; (la sg. flagelat) organism din această clasă. [Cf. it. flagellati, fr. flagellés].
(Dicţionar de neologisme)

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veşteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

FLAGELÁT, -Ă I. adj. prevăzut cu flagel (II, 1). II. s. n. pl. clasă de protozoare microscopice unicelulare cu flageli. (< fr. flagellé/s/)
(Marele dicţionar de neologisme)

flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. şi pl. flageleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flagelát s. n., pl. flageláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
(Dicţionar de sinonime)