flanca dex - definiţie, sinonime, conjugare

flanca

[Conjugare]
FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unităţi militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte şi de alta. – Din fr. flanquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLAN//CA ~chéz tranz. 1) (unităţi militare) A apăra din flanc. 2) fig. (persoane) A însoţi, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /<fr. flanguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susţine din flanc. ♦ (Fig.) A însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte şi de alta. [< fr. flanquer].
(Dicţionar de neologisme)

FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susţine din flanc. ♢ (fig.) a însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). ♢ a trage asupra flancului unei (sub)unităţi dintr-o direcţie perpendiculară pe direcţia sa de acţiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. şi pl. flancheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fl fla flan flanc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca anca lanca