flata

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLAT//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa); a linguşi; a măguli; a adula. /<fr. flatter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creaţii romantice (Gr. Alexandrescu).
(Dicţionarul etimologic român)

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguşi. [< fr. flatter].
(Dicţionar de neologisme)

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)
(Marele dicţionar de neologisme)

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. şi pl. flateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FLATÁ vb. 1. v. linguşi. 2. v. complimenta.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A flata ≠ a jigni
(Dicţionar de antonime)