flaușa
[Conjugare]
A FLAUŞ//Á ~éz tranz. (ţesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos şi moale; a scămoşa. /Din flauş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLAUŞÁ vb. tr. a face ca o ţesătură să fie scămoşată. (< flauş)
(Marele dicţionar de neologisme)
flauşa, flauşez v.t. (adol.) a flata, a măguli, a linguşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
flauşá vb., ind. prez. 1 sg. flauşéz
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLAUŞÁ vb. tr. a face ca o ţesătură să fie scămoşată. (< flauş)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Alte dicţionare)
flauşá vb., ind. prez. 1 sg. flauşéz
(Dicţionar ortografic al limbii române)