flaut dex - definiţie, sinonime, conjugare

flaut

flaut flaut
FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri şi cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. şi: (m.) flauţi] – Din it. flauto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLÁUT ~e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung şi subţire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii şi cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omeneşti. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fláut (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri şi clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.
(Dicţionarul etimologic român)

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri şi clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uţi. / < it. flauto].
(Dicţionar de neologisme)

FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri şi clape. o ~ piccolo = piculină. (< it. flauto)
(Marele dicţionar de neologisme)

flaut, flauturi s.n. gură. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fláut s. n., pl. fláute
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fl fla flau

Cuvinte se termină cu literele: ut aut laut