FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri şi cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. şi: (m.) flauţi] – Din it. flauto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLÁUT ~e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung şi subţire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii şi cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omeneşti. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fláut (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri şi clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.
(Dicţionarul etimologic român)
FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri şi clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uţi. / < it. flauto].
(Dicţionar de neologisme)
FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri şi clape. o ~ piccolo = piculină. (< it. flauto)
(Marele dicţionar de neologisme)
flaut, flauturi s.n. gură. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fláut s. n., pl. fláute
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLÁUT ~e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung şi subţire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii şi cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omeneşti. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri şi clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uţi. / < it. flauto].
(Dicţionar de neologisme)
FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri şi clape. o ~ piccolo = piculină. (< it. flauto)
(Marele dicţionar de neologisme)
flaut, flauturi s.n. gură. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fláut s. n., pl. fláute
(Dicţionar ortografic al limbii române)