flecară dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLECÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival Care vorbeşte fleacuri; căruia îi place să flecărească; limbut; vorbăreţ. /fleac + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flecár s. m., pl. flecári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flecáră s. f., g.-d. art. flecárei; pl. flecáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLECÁR s., adj. clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, vorbă-lungă, (livr.) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfara, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spornic, vorbareţ, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareţ, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliţă.
(Dicţionar de sinonime)

FLECÁRĂ s. guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (fam.) moftangioaică, (fig.) gaiţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl fle flec fleca flecar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara cara ecara lecara