fleşcăit

FLEŞCĂÍ, fleşcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleşi. – Fleaşc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLEŞCĂÍT¹ s.n. Faptul de a (se) fleşcăi. – V. fleşcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLEŞCĂÍT², -Ă, fleşcăiţi, -te, adj. Moale, fără consistenţă; fig. (despre oameni) moleşit. – V. fleşcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLEŞCĂ//Í ~iésc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleaşcă. /fleaşc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FLEŞCĂ//Í mă ~iésc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde vigoarea, vlaga; a se moleşi. /fleaşc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fleşcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fleşcăiésc, imperf. 3 sg. fleşcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fleşcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fleşcăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FLEŞCĂÍ vb. v. terciui.
(Dicţionar de sinonime)

FLEŞCĂÍ vb. v. moleşi, muia, vlăgui.
(Dicţionar de sinonime)

FLEŞCĂÍT adj. v. puhav.
(Dicţionar de sinonime)

FLEŞCĂÍT adj. v. moleşit, muiat, vlăguit.
(Dicţionar de sinonime)