flocăi

FLOCĂÍ, flocăiesc, vb. IV. Tranz. A smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; fig. a bate zdravăn, a părui. – Floc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLOCĂ//Í ~iésc tranz. 1) (fiinţe) A lipsi de păr, pene etc. prin smulgere; a jumuli. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a părui. [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FLOCĂ//Í mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de păruieli (cu cineva). [Sil. -că-i] /floc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

flocăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flocăiésc, imperf. 3 sg. flocăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flocăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flocăí, flocăiésc, vb. IV (reg.) 1. a smulge (părul, fulgii, penele), a jumuli, a scărmăna. 2. a bate zdravăn (pe cineva). 3. a împrăştia (în aer).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FLOCĂÍ vb. v. părui.
(Dicţionar de sinonime)