florentină dex - definiţie, sinonime, conjugare

florentină

florentin florentină
FLORENTÍN, -Ă, florentini, -e, adj. (În sintagmele) Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin şi roman. Pălărie florentină (şi substantivat, f.) = pălărie de damă (din împletitură de pai) cu boruri largi, împodobită cu flori. – Din fr. florentin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLORENTÍN ~ă (~i, ~e): Stil ~ stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu cel bizantin şi roman. (Pălărie) ~ă pălărie împletită din paie, cu boruri largi, ornată cu flori. /<fr. florentin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLORENTÍN, Ă adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporţiilor mari şi severe ale stilului antic cu eleganţa stilurilor bizantin şi roman; pălărie florentină (şi s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi şi împodobită cu flori. [< it. fiorentini, cf. Florenţaoraş în Italia].
(Dicţionar de neologisme)

FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Florenţa. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporţiilor mari şi severe ale stilului antic cu eleganţa stilurilor bizantin şi roman; pălărie florentină (şi s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi şi împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino)
(Marele dicţionar de neologisme)

florentín adj. m., s. m., pl. florentíni; (persoană) f. sg. florentínă, pl. florentíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

florentínă (pălărie) s. f., g.-d. art. florentínei; pl. florentíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fl flo flor flore floren

Cuvinte se termină cu literele: na ina tina ntina entina