floricultură
FLORICULTÚRĂ s.f. Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale. – Din fr. floriculture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLORICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creşterea florilor. /<fr. floriculture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLORICULTÚRĂ s.f. Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor florifere, a arbuştilor şi a arborilor decorativi. [< fr. floriculture, cf. lat. flos – floare, cultura – cultivare].
(Dicţionar de neologisme)
FLORICULTÚRĂ s. f. ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale. (< fr. floriculture)
(Marele dicţionar de neologisme)
floricultúră s. f., g.-d. art. floricultúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLORICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creşterea florilor. /<fr. floriculture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FLORICULTÚRĂ s. f. ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale. (< fr. floriculture)
(Marele dicţionar de neologisme)
floricultúră s. f., g.-d. art. floricultúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)