floriu
FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLORÍ//U ~e (~i) 1) înv. Care are flori. 2) fam. (despre animale) Care are pete albe. [Sil. flo-riu] /floare + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
floríu adj. m., f. floríe; pl. m. şi f. floríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLORÍ//U ~e (~i) 1) înv. Care are flori. 2) fam. (despre animale) Care are pete albe. [Sil. flo-riu] /floare + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)