flotare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. – Din fr. flotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLOTÁRE, flotări, s.f. 1. Acţiunea de a flota şi rezultatul ei; flotaţie. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea ţesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mişcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat şi coborât prin extensiunea şi îndoirea braţelor aflate cu palmele pe sol; flotaţie (2). – V. flota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLOT//Á ~éz tranz. (substanţe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. [< fr. flotter].
(Dicţionar de neologisme)

FLOTÁRE s.f. 1. Acţiunea de a flota şi rezultatul ei; flotaţie, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem la confecţionarea ţesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mişcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat şi coborât prin extensiunea şi îndoirea braţelor sprijinite cu palmele pe sol; flotaţie (2). [< flota].
(Dicţionar de neologisme)

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. 2. (fig.) a şovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
(Marele dicţionar de neologisme)

FLOTÁRE s. f. 1. acţiunea de a flota; flotaj. 2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecţionarea ţesăturilor ornamentale. 3. fiecare dintre mişcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat şi coborât prin extensiunea şi îndoirea braţelor sprijinite cu palmele pe sol; flotaţie (2). (< flota)
(Marele dicţionar de neologisme)

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. şi pl. floteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

flotáre s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLOTÁRE s. v. flotaţie. (Mişcări de ~, în gimnastică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl flo flot flota flotar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare otare lotare