fluctuare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLUCTUÁRE, fluctuări, s.f. Acţiunea de a fluctua şi rezultatul ei; fluctuaţie. [Pr.: -tu-a-] – V. fluctua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FLUCTU//Á pers. 3 ~eáză intranz. şi fig. A fi în continuă mişcare şi schimbare; a vădi inconsistenţă. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].
(Dicţionar de neologisme)

FLUCTUÁRE s.f. Acţiunea de a fluctua şi rezultatul ei; fluctuaţie. [Pron. -tu-a-. / < fluctua].
(Dicţionar de neologisme)

FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)
(Marele dicţionar de neologisme)

fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fluctuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. fluctuării; pl. fluctuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl flu fluc fluct fluctu

Cuvinte se termină cu literele: re are uare tuare ctuare