fluență dex - definiţie, sinonime, conjugare
FLUÉNT, -Ă, fluenţi, -te, adj. (Despre vorbire, frază etc.) Curgător, cursiv; limpede. [Pr.: flu-ent] – Din fr. fluent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLUÉNŢĂ, fluenţe, s.f. Însuşirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre vorbire) Care se produce uşor, fără efort; curent; curgător; cursiv. [Sil. flu-ent] /<fr. fluent, lat. fluens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLUÉNT, -Ă adj. (Despre stil, vorbire) Curgător. [Pron. flu-ent. / cf. fr. fluent, lat. fluens].
(Dicţionar de neologisme)

FLUÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence].
(Dicţionar de neologisme)

FLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre stil, vorbire) curgător, cursiv. 2. fluid (I, 2). (< fr. fluent, lat. fluens)
(Marele dicţionar de neologisme)

FLUÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi fluent. (< fr. fluence)
(Marele dicţionar de neologisme)

fluént adj. m., pl. fluénţi; f. sg. fluéntă, pl. fluénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fluénţă s. f. (sil. flu-en-), g.-d. art. fluénţei; pl. fluénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLUÉNT adj. (fig.) curgător, cursiv, uşor. (Expri-mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FLUÉNŢĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fl flu flue fluen fluent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta uenta luenta