fluierătoare
[Sinonime]
FLUIERĂTÓR, -OÁRE, fluierători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care fluieră. 2. S.f. Fluier (2). 3. S.f. Plantă erbacee cu flori galbene-verzui şi cu fructe bace roşii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUIERĂTOÁRE ~ f. fam. Jucărie rudimentară folosită de copii pentru a fluiera; şuierătoare. [Sil. flu-ie-ră-toa-] /a fluiera + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLUIERĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care fluieră. [Sil. flu-ie-] /a fluiera + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fluierătoáre s. f., g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. şi pl. fluierătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porceşti-de-pădure (pl.), vită-neagră.
(Dicţionar de sinonime)
FLUIERĂTÓR s. v. fluierar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUIERĂTOÁRE ~ f. fam. Jucărie rudimentară folosită de copii pentru a fluiera; şuierătoare. [Sil. flu-ie-ră-toa-] /a fluiera + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fluierătoáre s. f., g.-d. art. fluierătórii; pl. fluierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fluierătór adj. m., pl. fluierătóri; f. sg. şi pl. fluierătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) II. (BOT.; Tamus communis) (reg.) napi-porceşti-de-pădure (pl.), vită-neagră.
(Dicţionar de sinonime)
FLUIERĂTÓR s. v. fluierar.
(Dicţionar de sinonime)