fluorimetru
FLUORIMÉTRU, fluorimetre, s.n. Instrument folosit pentru măsurarea concentraţiilor slabe ale substanţelor fluorescente. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorimètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUORIMÉTRU s.n. 1. V. fluorometru. 2. Aparat pentru măsurarea concentraţiilor slabe ale substanţelor fluorescente. [Cf. fr. fluorimètre].
(Dicţionar de neologisme)
FLUORIMÉTRU s. n. aparat folosit în fluorimetrie; fluorometru. (< fr. fluorimètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluorimétru s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLUORIMÉTRU s.n. 1. V. fluorometru. 2. Aparat pentru măsurarea concentraţiilor slabe ale substanţelor fluorescente. [Cf. fr. fluorimètre].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluorimétru s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)