fluorometru
FLUOROMÉTR//U ~e n. Aparat pentru măsurarea radiaţiilor fluorescente. /<fr. fluorometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLUOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanţă fluorescentă. [Var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].
(Dicţionar de neologisme)
FLUOROMÉTRU s. n. fluorimetru. (< fr. fluoromètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluorométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluorométrul; pl. fluorométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLUOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanţă fluorescentă. [Var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
fluorométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluorométrul; pl. fluorométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)