fluorură

FLUORÚRĂ, fluoruri, s.f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FLUORÚR//Ă ~i f. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. /<fr. fluorure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FLUORÚRĂ s.f. 1. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure].
(Dicţionar de neologisme)

FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure)
(Marele dicţionar de neologisme)

fluorúră s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorúrii; pl. fluorúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)