foșnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FOŞNÍ, foşnesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A produce un sunet uşor prin mişcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mişuna. [Var.: foşnăí vb. IV.] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOŞNÍT s.n. (Rar) Foşnire. – V. foşni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FOŞN//Í pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre frunze, hârtii etc.) A produce un zgomot uşor prin mişcare sau frecare. 2) (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mişuna; a furnica; a roi; a foi; a viermui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

foşní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foşnésc, imperf. 3 sg. foşneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foşneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

foşnít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FOŞNÍ vb. a fâşâi, a suna, a susura, a şopoti, a şopti, a şuşoti, a şuşui, (rar) a sâsâi, (Mold. şi Bucov.) a fălălăi, (Mold. şi Transilv.) a pârâi, (prin Transilv.) a şuşora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FOŞNÍT s. v. fâşâit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo fos fosn fosni

Cuvinte se termină cu literele: it nit snit osnit