foarfec dex - definiţie, sinonime, conjugare
FOÁRFEC s.m. v. foarfece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

forfecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. foárfece
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fo foa foar foarf foarfe

Cuvinte se termină cu literele: ec fec rfec arfec oarfec