foarfecă dex - definiţie, sinonime, conjugare
FOÁRFECĂ s.f. v. foarfece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

foárfecă (foárfeci), s.f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiţi. Lat. fŏrfĭcem (Puşcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Puşcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s.m. (rădaşcă); forfecare, s.f. (rezistenţă tangenţială); forfecări, s.f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s.m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuţă, s.f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra).
(Dicţionarul etimologic român)

foarfecă, foarfeci s.f. (în fotbal) lovire a mingii printr-o mişcare de forfecare a picioarelor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

forfecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. foárfece
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fo foa foar foarf foarfe

Cuvinte se termină cu literele: ca eca feca rfeca arfeca