foarte
[Sinonime]
FOÁRTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ♢ (Aşezat după adjectiv, înv. şi arh.) Supărat foarte. ♢ (Ca determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală sau adverbială) Foarte de dimineaţă. ♢ (Ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însuşire) E foarte copil pentru vârsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe lângă un verb şi aşezat înaintea lui) Mult, tare. Prăjiturile foarte îi plăceau. ♢ (În legătură cu „a mulţumi”, azi mai ales ir.) Îţi foarte mulţumesc de aşa serviciu. ♢ (Pop.; aşezat după verb) Se mânie foarte. ♢ (Pop.; aşezat între auxiliar şi participiu) Băile de nămol mi-au foarte priit. – Lat. forte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRTE adv. 1) (se foloseşte ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb) Tare. ~ bun. 2) (are funcţie de determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală sau adverbială) Extrem de tare. /<lat. forte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
foárte adv. – Determinativ pe lîngă un adjectv sau adverb care ajută la formarea superlativului absolut. – Istr. forte. Lat. fŏrte „puternic, tare” (Puşcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458; DAR), cf. alb. fortë, it. forte, prov., fr. fort, sp. fuerte. Pentru semantism, cf. fr. fort, „foarte”, şi folosirea rom. tare cu acelaşi sens. Der. neol. fort, s.n., din fr. fort; forţă, s.f., din fr. force, it. forza; (s)forţa, vb., din it. (s)forzare; fortăreaţă, s.f., din fr. forteresse; forte, adv., în muzică, din it. forte; fortifica, vb., din lat. fortificare; înforţa, vb. (vulgar, a forţa).
(Dicţionarul etimologic român)
foárte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOÁRTE adv. 1. tare, (pop.) hăt. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtos. (~ de dimineaţă.) 3. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neînchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (înv. şi reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRTE adv. 1) (se foloseşte ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb) Tare. ~ bun. 2) (are funcţie de determinativ pe lângă o locuţiune adjectivală sau adverbială) Extrem de tare. /<lat. forte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
foárte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOÁRTE adv. 1. tare, (pop.) hăt. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtos. (~ de dimineaţă.) 3. deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neînchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (înv. şi reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.)
(Dicţionar de sinonime)