foiță dex - definiţie, sinonime, conjugare
FOI1 s.m. v. foale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOÍ2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulţime) A se mişca, a umbla încoace şi încolo; a mişuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mişună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mişca întruna, a nu sta locului; a se fâţâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mişca, a se agita în loc (căutându-şi o poziţie comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOÍŢĂ, foiţe, s.f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subţire de hârtie. ♢ Foiţă de ţigară = bucată mică de hârtie specială, foarte subţire, de formă dreptunghiulară, în care se înveleşte tutunul pentru a face o ţigară. ♦ (La pl.; fam., ieşit din uz) Cărţi de joc; p. ext. joc de cărţi. ♦ Foaie subţire de hârtie roşie, care se folosea în loc de fard. ♦ Foaie subţire de metal. 2. Frunzuliţă. 3. (Biol.; în sintagma) Foiţe embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul şi mezodermul) ale embrionului în stare de gastrulă. – Foaie + suf. -iţă .
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FOÍ1 foiésc intranz. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mişuna; a furnica; a roi; a foşni; a viermui. [Sil. fo-i] /<lat. follire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FOÍ2 foiésc tranz. (fuste) A face să se înfoaie. [Sil. fo-i] /<lat. follire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FOÍ mă foiésc intranz. 1) A umbla fără astâmpăr (într-un spaţiu restrâns); a se fâţâi. 2) A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în aşternut); a se zvârcoli. 3) A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a şovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

foí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. foiésc, imperf. 3 sg. foiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

foíţă s. f., g.-d. art. foíţei; pl. foíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FOÍ vb. 1. v. forfoti. 2. a se perpeli, a se răsuci, a se suci, a se zvârcoli, (prin Olt.) a se scârciumi. (Toată noaptea s-a ~ în aşternut.)
(Dicţionar de sinonime)

FOÍŢĂ s. pelur. (A împacheta ceva în ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo foi foit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita oita