foitaș
foitáş (-şuri), s.n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaş. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlţi), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s.f. (cîlţi; vergea); fuituitor, s.n. (Trans., băţ cu care se bat cîlţii), ale cărui var. indică o încrucişare cu foltic, folticos, ca şi fultuc, s.n. (perniţă; parazit la lînei). După opinia greşită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio.
(Dicţionarul etimologic român)
foitáş, foitáşe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanţă) cu care se astupau ţevile puştilor vechi; încărcătura unei astfel de puşti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
foitáş, foitáşe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanţă) cu care se astupau ţevile puştilor vechi; încărcătura unei astfel de puşti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)