foliație

FOLIÁŢIE, foliaţii, s.f. 1. Mod de aşezare a frunzelor în mugure. 2. Proprietate a unor roci de a se desface uşor de pe anumite suprafeţe paralele. [Pr.: -li-a-. – Var.: foliaţiúne s.f.] – Din fr. foliation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOLIÁŢI//E ~i f. 1) bot. Mod de aşezare a frunzelor la plante. 2) geol. Însuşire a unor roci de a se desprinde uşor de pe alte straturi paralele. [Art. foliaţia; G.-D. foliaţiei; Sil. li-a-ţi-e] /<fr. foliation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FOLIÁŢIE s.f. 1. (Biol.) Mod de aşezare a frunzelor în mugure. 2. (Geol.) Proprietate a unor roci de a se desface uşor de pe anumite suprafeţe paralele. [Gen. -iei, var. foliaţiune s.f. / < fr. foliation].
(Dicţionar de neologisme)

FOLIÁŢIE s. f. 1. mod de aşezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface uşor de pe anumite suprafeţe paralele. (< fr. foliation)
(Marele dicţionar de neologisme)

foliáţie s. f. (sil. -li-a-ţi-e), art. foliáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. foliáţiei; pl. foliáţii, art. foliáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)