folk

FOLK s.n., adj. invar. 1. Stil în muzica uşoară contemporană care utilizează motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparţine folkului (1). – Din engl. folk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOLK n. Stil în muzica uşoară ce se bazează pe prelucrarea creaţiilor folclorice. /<engl. folk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FOLK s.n. Curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă preluarea unor tradiţii populare. ♦ Preluare a motivelor folclorice cu mijloace moderne, originale. ♦ Producţie artistică care are la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. [< engl. folk].
(Dicţionar de neologisme)

FOLK I. s. n. 1. curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă prelucrarea unor tradiţii populare. 2. producţie artistică având la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. II. adj. inv. care aparţine folkului (I). (< engl. folk)
(Marele dicţionar de neologisme)

folk s. n., adj. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)