folosința

FOLOSÍNŢĂ, folosinţe, s.f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (Înv.) Folos. – Folosi + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOLOSÍNŢ//Ă ~e f. 1) v. A FOLOSI. 2) înv. v. FOLOS. /a folosi + suf. ~inţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

folosínţă s. f., g.-d. art. folosínţei; pl. folosínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FOLOSÍNŢĂ s. folosire, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FOLOSÍNŢĂ s. v. avantaj, beneficiu, câştig, folos, profit.
(Dicţionar de sinonime)