folosit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuinţa. ♢ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de”) folosesc de dicţionar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOLOSIT, -Ă, folosiţi, -te, adj. Care a fost întrebuinţat; care s-a degradat, deteriorat (prin întrebuinţare îndelungată); întrebuinţat, uzat. – V. folosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FOLOS//Í ~ésc 1. tranz. A pune în practică; a întrebuinţa; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect în dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseşte. /Din folos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FOLOS//Í mă ~ésc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziţia de) 1) A face uz; a se servi, punând în aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune trăgând foloase; a beneficia. ~ de încrederea cuiva. /Din folos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

folosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. folosésc, imperf. 3 sg. foloseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foloseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FOLOSÍ vb. 1. v. câştiga. 2. v. beneficia. 3. v. ajuta. 4. v. prii. 5. v. aplica. 6. a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mâini.) 7. v. circula. 8. a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Refuză să ~ mijloace dure.) 9. v. uza. 10. v. practica. 11. v. consuma. 12. v. pierde.
(Dicţionar de sinonime)

FOLOSÍT adj. 1. întrebuinţat, uzitat. (Care este formula ~?) 2. v. vechi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A folosi ≠ a dăuna
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo fol folo folos folosi

Cuvinte se termină cu literele: it sit osit losit olosit