fonator dex - definiţie, sinonime, conjugare

fonator

FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONAT//ÓR ~oáre adj. : Aparat (sau organ) ~ aparat (organ) care produce sunetele vorbirii. /<fr. phonateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ♢ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
(Dicţionar de neologisme)

FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. o organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

fonatór adj. n., pl. fonatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fo fon fona fonat fonato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator onator