FONCIÉRĂ, fonciere s.f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietăţile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fonciér s.f. (foncieră, pl. fonciere), adj. (pl. foncieri; f. foncieră, fonciere)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière].
(Dicţionar de neologisme)
FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière)
(Marele dicţionar de neologisme)
fonciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fonciér s.f. (foncieră, pl. fonciere), adj. (pl. foncieri; f. foncieră, fonciere)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
(Dicţionar de neologisme)
FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière)
(Marele dicţionar de neologisme)
fonciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére
(Dicţionar ortografic al limbii române)