fond dex - definiţie, sinonime, conjugare

fond

[Sinonime]
FOND, fonduri, s.n. I. 1. (În corelaţie cu formă) Conţinut. ♢ Articol de fond = articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esenţială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzând toate cuvintele cu mare frecvenţă care denumesc, de obicei, noţiuni fundamentale şi care sunt, în general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate şi cu multe expresii şi locuţiuni. ♢ Loc. adv. În fond = în realitate, de fapt. 2. Totalitatea trăsăturilor esenţiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de bază a unui tablou, a unei ţesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care serveşte drept decor în desfăşurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafaţa hârtiei, folosite la tipărirea acţiunilor şi a altor acţiuni de valoare. 4. Nume dat unor probe sportive care se desfăşoară pe distanţe mari şi care necesită o deosebită rezistenţă fizică. 5. (Fiz.) Radiaţie greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezenţa căreia se efectuează o experienţă sau o măsurare. II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ♢ Expr. (Fam.) A fi în fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii. ♢ Fond de cărţi = totalitatea cărţilor pe care le posedă o bibliotecă. – Din fr. fond.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FOND ~uri n. 1) Parte interioară de bază, care poate fi sesizată cu ajutorul raţiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei ţesături pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de bază. 3) Bază sensibilă care pune în valoare senzaţiile de altă natură. ~ sonor. 4) Element de bază, esenţial sau permanent. ♢ ~ul lexical de bază al unei limbi partea esenţială, stabilă a lexicului, denumind noţiuni fundamentale, cu o mare frecvenţă în uz. În ~ de fapt, în realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare şi materiale cu o anumită distribuţie. 6) Ansamblu de valori esenţiale, aparţinând unui domeniu. ~ de cărţi. 7) Instituţie menită să acorde asistenţă materială sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) Probă sportivă pe distanţă mare. /<fr. fond
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esenţial într-un lucru, conţinut. ♢ Articol de fond = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; fond lexical principal = partea esenţială şi cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuprinzând cuvintele care exprimă noţiunile fundamentale din viaţa şi activitatea oamenilor şi constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ În fond = în realitate, de fapt. 2. Trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualităţii unei persoane. 3. Culoare care formează câmpul, baza unui tablou, din care se detaşează, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipăreşte un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanţă lungă. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale şi băneşti de care dispune o întreprindere, o instituţie etc. ♢ Fond de acumulare = parte a venitului naţional pe seama căreia se realizează creşterea şi perfecţionarea producţiei, se creează rezerve şi se asigură sporirea fondurilor şi rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ♢ Fond de cărţi = totalitatea cărţilor pe care le posedă o bibliotecă. [< fr. fond].
(Dicţionar de neologisme)

FOND s. n. I. 1. ceea ce este esenţial într-un lucru, conţinut. o articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esenţială şi cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noţiunile fundamentale din viaţa şi activitatea oamenilor şi constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. o în ~ = în realitate, de fapt. 2. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualităţii unei persoane. 3. culoare de bază a unui tablou, a unei ţesături etc. din care se detaşează figurile, detaliile; fundal. ♢ strat de culoare sau ornament peste care se tipăreşte un text. 4. (sport) alergare de rezistenţă pe distanţă lungă. 5. (fiz.) radiaţie greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezenţa căreia se efectuează o experienţă sau măsurare. II. 1. totalitatea mijloacelor materiale şi băneşti de care dispune o întreprindere, o instituţie etc. o ~ de acumulare = parte a venitului naţional pe seama căreia se realizează creşterea şi perfecţionarea producţiei, se creează rezerve şi se asigură sporirea fondurilor şi rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu. o ~ de cărţi = totalitatea cărţilor pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerţ = totalitatea mărfurilor şi elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerţ normal şi profitabil. (< fr. fond)
(Marele dicţionar de neologisme)

fond s. n., pl. fónduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

FOND s.n. În gastronomie, preparat de bază (un lichid, o compoziţie sau un aluat) utilizat pentru realizarea unui preparat culinar mai complex.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
FOND s. 1. conţinut, (fig.) miez. (~ul propriu-zis al unui roman.) 2. esenţă, materie, (fig.) inimă, maduvă, miez, nucleu, sâmbure. (A intra în ~ul chestiunii.) 3. v. fundal. 4. (FIN.; mai ales la pl.) mijloc, resursă, (înv.) sermaia. (~uri băneşti.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo fon

Cuvinte se termină cu literele: nd ond