fondant
FONDÁNT, -Ă, fondanţi, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topeşte uşor. 2. S.m. Substanţă sau amestec de substanţe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impurităţile, formând cu acestea o zgură la suprafaţa topiturii. 3. S.f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu şerbetul. ♢ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S.m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. – Din fr. fondant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONDÁN//T ~ţi m. Substanţă care grăbeşte topirea componenţilor dintr-un amestec sau serveşte la separarea impurităţilor din el. /<fr. fondant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FONDÁNT s.m. 1. (Metal.) Substanţă care formează împreună cu altă substanţă un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenţilor. 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. 3. Şerbet. // adj.f. Bomboană fondantă (şi s.f.) = bomboană făcută dintr-o compoziţie asemănătoare şerbetului şi umplută cu o compoziţie aromată. [< fr. fondant].
(Dicţionar de neologisme)
FONDÁNT, -Ă I. adj. care se topeşte (în gură). o bomboană ~ă (şi s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanţă un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenţilor. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. 3. compoziţie aromatică asemănătoare şerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă şi glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)
(Marele dicţionar de neologisme)
fondánt adj. m., pl. fondánţi; f. sg. fondántă, pl. fondánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fondánt (substanţă, medicament) s. m., pl. fondánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale şi omogenă, din sirop de zahăr, colorată şi aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONDÁN//T ~ţi m. Substanţă care grăbeşte topirea componenţilor dintr-un amestec sau serveşte la separarea impurităţilor din el. /<fr. fondant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FONDÁNT, -Ă I. adj. care se topeşte (în gură). o bomboană ~ă (şi s. f.) = bomboană cu fondant (II, 3). II. s. m. 1. aditiv care formează împreună cu altă substanţă un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenţilor. 2. medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. 3. compoziţie aromatică asemănătoare şerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă şi glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc. (< fr. fondant)
(Marele dicţionar de neologisme)
fondánt adj. m., pl. fondánţi; f. sg. fondántă, pl. fondánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fondánt (substanţă, medicament) s. m., pl. fondánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale şi omogenă, din sirop de zahăr, colorată şi aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.
(Dicţionar gastronomic explicativ)