fondator

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s.m. şi f.] – Din fr. fondateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONDAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].
(Dicţionar de neologisme)

FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; f. sg. şi pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. fondatoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) aşezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui aşezământ.) 2. v. în-temeietor.
(Dicţionar de sinonime)