fonetismul

FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONETÍSM ~e n. lingv. 1) Totalitate a sunetelor unui sistem fonetic. 2) Mod de pronunţare a sunetelor sau a cuvintelor caracteristic unei limbi sau unui dialect. /<fr. phonétisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FONETÍSM s.n. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic; mod de pronunţare propriu unei limbi, unui dialect etc. [< fr. phonétisme].
(Dicţionar de neologisme)

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunţare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

fonetísm s. n., pl. fonetísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FONETÍSM s. (FON.) pronunţare, pronunţie, rostire. (~ regional.)
(Dicţionar de sinonime)