FONETÍST, -Ă, fonetişti, -ste, s.m. şi f. 1. Fonetician. 2. Adept al ortografiei fonetice. – Fonet[ică] + suf. -ist.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONETÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) Specialist în fonetică. /fonet[ică] + suf. ~ist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FONETÍST, -Ă s.m. şi f. 1. Fonetician. 2. Partizan al ortografiei fonetice. [< fr. phonétiste].
(Dicţionar de neologisme)
FONETÍST, -Ă s. m. f. 1. fonetician. 2. adept al ortografiei fonetice. (< fr. phonétiste)
(Marele dicţionar de neologisme)
fonetíst s. m., pl. fonetíşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fonetístă s. f., pl. fonetíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONETÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) Specialist în fonetică. /fonet[ică] + suf. ~ist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FONETÍST, -Ă s. m. f. 1. fonetician. 2. adept al ortografiei fonetice. (< fr. phonétiste)
(Marele dicţionar de neologisme)
fonetíst s. m., pl. fonetíşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fonetístă s. f., pl. fonetíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)