fonfi dex - definiţie, sinonime, conjugare
FONF, FOÁNFĂ, fonfi, foanfe, adj. (Despre oameni) Care vorbeşte pe nas, care pronunţă nazal; care vorbeşte cu dificultate; fonfăit, fârnâit2, fornăit2. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONF foánfă (fonfi, foánfe) şi substantival (despre persoane) Care vorbeşte pe nas; care pronunţă cuvintele nazal. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fonfi s. invar. (în limbajul copiilor mici) fese. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fonf adj. m., pl. fónfi; f. sg. foánfă, pl. foánfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FONF adj., s. fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Un om ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo fon fonf

Cuvinte se termină cu literele: fi nfi onfi