fonometrie

FONOMETRÍE, fonometrii, s.f. Măsurare a intensităţii sunetelor. – Din fr. phonométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONOMETRÍ//E ~i f. Procedeu de măsurare a intensităţii sunetelor. [Art. fonometria; G.-D. fonometriei; Sil. -tri-e] /<fr. phonométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FONOMETRÍE s.f. Măsurarea intensităţii sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. phonométrie, cf. gr. phone – sunet, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

FONOMETRÍE s. f. măsurarea intensităţii sunetelor. (< fr. phonométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

fonometríe s. f. (sil. -tri-), art. fonometría, g.-d. art. fonometríei; pl. fonometríi, art. fonometríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)