fonon
FONÓN, fononi, s.m. Particulă fictivă asociată vibraţiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvenţe comparabile cu cele ale sunetelor. – Cf. fr. p h o n e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONÓN s. m. particulă fictivă asociată vibraţiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvenţe comparabile cu cele ale sunetelor. (< fr. phonon)
(Marele dicţionar de neologisme)
fonón s. m., pl. fonóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FONÓN s. m. particulă fictivă asociată vibraţiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvenţe comparabile cu cele ale sunetelor. (< fr. phonon)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)