fonotecă dex - definiţie, sinonime, conjugare

fonotecă

FONOTÉCĂ, fonoteci, s.f. 1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se foloseşte la sonorizarea unor producţii artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecţie. – Din fr. phonothèque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONOTÉ//CĂ ~ci f. 1) Colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice. 2) Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecţie. /<fr. phonotheque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecţie de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecţie. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].
(Dicţionar de neologisme)

FONOTÉCĂ s. f. arhivă de înregistrări sonore (pe discuri, pe benzi). (< fr. phonothèque)
(Marele dicţionar de neologisme)

fonotécă s. f., g.-d. art. fonotécii; pl. fonotéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fo fon fono fonot fonote

Cuvinte se termină cu literele: ca eca teca oteca noteca