fonotecare

FONOTECÁRE, fonotecări, s.f. Selecţionare şi racordare a părţilor utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonoteca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FONOTECÁRE s.f. Selecţionarea părţii utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
(Dicţionar de neologisme)

FONOTECÁRE s. f. selecţionare (pentru fonotecă) a părţii utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)
(Marele dicţionar de neologisme)

fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)