forăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
FORÁ, forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanţe minerale utile. – Din fr. forer, lat. forare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORĂÍ, pers. 3 fórăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) a sufla cu forţă aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FOR//Á ~éz tranz. (roci, straturi dure etc.) A supune unei operaţii de foraj. /<fr. forer, lat. forare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

forăí (-ăésc, forăít), vb. – A sforăi. Creaţie expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. şi sfîrîi. Der. (s)forăială, s.f. (acţiunea de a sforăi); (s)forăilă, s.m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).
(Dicţionarul etimologic român)

FORÁ vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la stratul de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].
(Dicţionar de neologisme)

FORÁ vb. intr. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc. (< fr. forer, lat. forare)
(Marele dicţionar de neologisme)

forá vb., ind. prez. 1 sg. foréz, 3 sg. şi pl. foreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. fórăie, imperf. 3 sg. forăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FORÁ vb. a sonda. (A ~ la mari adâncimi.)
(Dicţionar de sinonime)

FORĂÍ vb. v. sforăi.
(Dicţionar de sinonime)

FORĂÍ vb. v. sforăi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo for fora

Cuvinte se termină cu literele: ai rai orai