forțamente

FORŢAMÉNTE adv. În chip necesar; obligatoriu; forţat. – Din fr. forcément. Cf. it. f o r z a t a m e n t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORŢAMÉNTE adv. rar În mod forţat; cu forţa. /<fr. forcement, it. forzamento
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORŢAMÉNTE adv. (Liv.) Necesar, obligatoriu; forţat; riguros. [Cf. it. forzatamente, fr. forcément].
(Dicţionar de neologisme)

FORŢAMÉNTE adv. necesar, obligatoriu; forţat. (< fr. forcement, it. forzamente)
(Marele dicţionar de neologisme)

forţaménte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)