forțat dex - definiţie, sinonime, conjugare
FORŢÁ, forţez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenţii frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ♢ Expr. A forţa uşa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forţa (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forţa nota = a întrece măsura în comportarea faţă de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o maşină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORŢÁT, -Ă, forţaţi, -te, adj. 1. Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere. ♢ Aterizare forţată = aterizare impusă de forţa împrejurărilor. 2. Realizat printr-o acţiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăţi. ♦ (Despre uşi, lacăte) Deschis cu forţa. 3. (Despre zâmbete, gesturi etc.) Silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals. – V. forţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORŢ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acţiuni violente. ~ uşa. ♢ ~ nota a) a lua notă care depăşeşte posibilităţile vocii; b) a întrece măsura în comportarea faţă de cineva. ~ uşi deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operaţii de luptă. ~ râul. /<fr. forcer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FORŢ//Á mă ~éz intranz. A depune un efort maxim; a acţiona din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORŢÁ vb. I. tr. 1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forţa. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă (cu un mecanism etc.). ♢ A forţa uşa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forţa nota = a întrece măsura (în comportarea faţă de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat.t. fortiare].
(Dicţionar de neologisme)

FORŢÁT, -Ă adj. 1. Făcut, impus prin forţă. ♢ Curs forţat (al unei valori) = curs impus, ducând la obligaţia legală de a primi ca plată hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marş forţat = marş în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Făcut prin violenţă, printr-un efort deosebit. 4. (Despre închizători, uşi) Deschis, spart cu forţa. [< forţa, cf. it. forzato].
(Dicţionar de neologisme)

FORŢÁ vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). o a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă. (< fr. forcer, it. forzare)
(Marele dicţionar de neologisme)

FORŢÁT, -Ă adj. 1. făcut, impus cu forţa, silit, nefiresc. o curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligaţia legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marş ~ = marş în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile. 2. făcut prin violenţă, printr-un efort deosebit. 3. (despre închizători, uşi) deschis, spart cu forţa. 4. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forţa)
(Marele dicţionar de neologisme)

gram-fórţă s. n., pl. grame-fórţă; simb. gf
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forţá vb., ind. prez. 1 sg. forţéz, 3 sg. şi pl. forţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tónă-fórţă s. f., pl. tóne-fórţă; simb. tf
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forţát adj. m., pl. forţáţi; f. sg. forţátă, pl. forţáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FORŢÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i câştige bunăvoinţa.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea uşii.)
(Dicţionar de sinonime)

FORŢÁT adj. 1. v. silnic. 2. brutal, silnic, violent. (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 4. v. afectat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Forţatbenevol
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo for fort forta

Cuvinte se termină cu literele: at tat rtat ortat