forare

FORÁ, forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanţe minerale utile. – Din fr. forer, lat. forare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORÁRE, forări, Acţiunea de a fora şi rezultatul ei; operaţie de săpare a găurilor de sondă şi a celor de mină; foraj. – V. fora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FOR//Á ~éz tranz. (roci, straturi dure etc.) A supune unei operaţii de foraj. /<fr. forer, lat. forare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORÁ vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la stratul de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].
(Dicţionar de neologisme)

FORÁRE s.f. Acţiunea de a fora şi rezultatul ei; foraj. [< fora].
(Dicţionar de neologisme)

FORÁ vb. intr. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc. (< fr. forer, lat. forare)
(Marele dicţionar de neologisme)

forá vb., ind. prez. 1 sg. foréz, 3 sg. şi pl. foreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

foráre s. f., g.-d. art. forării; pl. forări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FORÁ vb. a sonda. (A ~ la mari adâncimi.)
(Dicţionar de sinonime)

FORÁRE s. v. foraj.
(Dicţionar de sinonime)