forfăi
[Conjugare]
FORFĂÍ, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
forfăí vb., ind. prez. 1 sg. forfăiésc/fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. forfăiáscă/fórfăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
forfăí vb., ind. prez. 1 sg. forfăiésc/fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. forfăiáscă/fórfăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)