forfetare

FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă. – Din fr. forfaitaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORFETÁR ~ă (~i, ~e) livr. rar (despre taxe, impozite, plăţi) Care este fixat la o sumă globală şi fixă. /<fr. forfaitaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORFETÁR, -Ă adj. (Despre tarife, taxe etc.) Fixat dinainte la o sumă globală şi uniformă; în pauşal. [< fr. forfaitaire].
(Dicţionar de neologisme)

FORFETÁ vb. I. tr. A declara forfet; a se sustrage. [Cf. fr. forfaire].
(Dicţionar de neologisme)

FORFETÁR, -Ă adj. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală şi invariabilă; în pauşal. (< fr. forfaitaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

FORFETÁRE s. f. 1. impozit, taxă forfetară. 2. modalitate de finanţare a comerţului exterior care foloseşte combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operaţii de scontare. (< forfeta)
(Marele dicţionar de neologisme)

FORFETÁ vb. tr. a declara forfait; a se sustrage. (după fr. forfaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

forfetár adj. m., pl. forfetári; f. sg. forfetáră, pl. forfetáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forfetáre s. f., g.-d. art. forfetării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forfetá vb., ind. prez. 3 sg. forfeteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)