forjare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FORJÁ, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORJ//Á ~éz tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei şi al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. forger].
(Dicţionar de neologisme)

FORJÁRE s.f. Acţiunea de a forja (1) [în DN] şi rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja].
(Dicţionar de neologisme)

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)
(Marele dicţionar de neologisme)

forjá vb., ind. prez. 1 sg. forjéz, 3 sg. şi pl. forjeáză, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. forjéze; ger. forjând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

forjáre s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fo for forj forja forjar

Cuvinte se termină cu literele: re are jare rjare orjare