formează dex - definiţie, sinonime, conjugare
FORMÁ, formez, vb. I. Tranz. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecţiona forme de turnătorie, a îndeplini operaţia de formare. (2) – Din fr. former, lat. formare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORM//Á ~éz tranz. 1) A face să se formeze. 2) A dezvolta prin acţiuni conştiente şi sistematice de instruire şi educare. 3) (metale sau aliaje în stare lichidă) A turna într-un tipar (pentru a da o formă). /<fr. former, lat. formare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FORM//Á mă ~éz intranz. A-şi lua începutul; a lua naştere; a lua fiinţă. /<fr. former, lat. formare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua fiinţă. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcătui, a confecţiona. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a creşte. [< fr. former, it., lat. formare].
(Dicţionar de neologisme)

FORMÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua fiinţă. ♢ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a creşte. II. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare)
(Marele dicţionar de neologisme)

pro fórma loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

formá vb., ind. prez. 1 sg. forméz, 3 sg. şi pl. formeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FORMÁ vb. 1. v. fasona. 2. v. alcătui. 3. v. constitui. 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esenţială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (~ cadre de specialişti.) 6. v. educa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo for form forme formea

Cuvinte se termină cu literele: za aza eaza meaza rmeaza